Carl Jung și teoria viselor

Frustrări, refulări, moarte și sex: știm deja ce psihanaliza freudiană ne pregătește în momentul în care dorim să ne interpretăm visele. Totuși, psihanaliza nu se rezumă la Freud. O lovitură puternică dată cercului „științific” al lui Freud a fost plecarea lui Carl Jung din rîndul adepților săi.

Dacă există asemănări între teoriile lui Freud și Jung legate de terapie sau instanțele eului, interpretarea viselor le distanțează în mod evident paradigmele. Gândirea acestuia din urmă a fost influențată de ideile religioase și filozofice din Orient. El a introdus în psihanaliză conceptul de inconștient colectiv. Simbolurile pe care le vedem în vise sunt universale, prezente într-un imaginar ce nu se limitează la posibilitățile creative ale individului, ci este moștenit din generație în generație.

Printre noutățile introduse de Jung, putem vorbi și de negarea calității de reflectare a evenimentelor trecute pe care o are, în unele teorii, visul. Evenimentele din vis sunt legate de trăiri, emoții și sentimente, de imaginea sinelui. Persoanele și întâmplările din vis nu au un neapărat un corespondent în realitate. Mai mult, în funcție de caracterul visului, Jung considera că inconștientul nostru observă dezechilibre în modul în care ne comportăm și trimite mesaje codificate, semnalând nevoia unor acțiuni sau calități compensatorii.

Interpretarea viselor în versiunea lui Jung se leagă strâns de teoria sa privind arhetipurile. Acestea sunt modele ereditare care ajută la structurarea personalității, fără conținut concret, precis, care să poată fi redat prin imagini sau simboluri. Dintre acestea, distingem câteva frecvent folosite: perechea Animus/Anima, Sinele și Umbra, Copilul, Înțeleptul și Figura Maternă.

Animus și Anima se aseamănă principiului Yin-Yang, în care o jumătate a cuplului (o parte din calitățile noastre) este masculină, cu trăsăturile aferente, pe când cealaltă jumătate, Anima, este feminină. Sinele este elementul-pivot al psihologiei Jungiene, care încorporează componentele psihicului. Umbra vine în completarea sinelui, cu partea noastră cea mai orientată spre (auto-) distrugere, cu trăsăturile care nu ne încântă de obicei și pe care nici măcar nu dorim să le recunoaștem. Bufonul este cel care trișează sau ne înșeală, care maschează adevărul deoarece persoana care visează știe, dar nu admite, o situație din viața cotidiană.

Înțeleptul este un protector, un îndrumător care îți vorbește dintr-o poziție de autoritate (profet, predicator, preot, profesor, părinte sau șef) și te ghidează în direcția bună. Copilul ne duce cu gândul la Ego, la nucleul nostru, cu drumuri neexplorate în față și cu mult potențial de folosit. Figura maternă este mai greu de explicat. Pe de o parte, ea înseamnă protecție, iubire și împlinire pe planul sentimental. În schimb, mamele în psihologia jungiană sunt uneori posesive și geloase, însemnând în unele cazuri situații în care ne simțim închiși, lipsiți de soluții.

A |B | C | D | E | F | G | H | I | J | L | M | N | O | P | R | S | T | U | V | W | X | Y | Z