Boala Somnului

Cu toate ca vorbim despre somn de cele mai multe ori din prisma efectelor benefice, pe langa cazurile de tulburare, somnul mai poate fi asociat intr-o situatie cu o stare patologica. Legatura este una cat se poate de exotica intrucat vorbim de un virus localizat originar in Africa, in centru si sud, zona denumita si Africa sub-Sahariana, in special in mediul rural. Magnitudinea bolii ar putea capata proportii pandemice, intrucat teoretic o populatie de 70 de milioane de oameni este expusa infectiei raspandite de un “adversar” deja notoriu musca tsetse.

In concret, musca tsetse nu este in sine dusmanul, avand doar calitatea de simplu si cel mai des intalnit mesager, inregistrandu-se si cazuri in care virusul a fost transmis de la mama la fat, ori prin transfuzii de sange, sau chiar si prin contact sexual neprotejat. Boala somnului are o origine parazitara, fiind cauzata de doua specii de parazit, mai precis “Trypanosoma brucei rhodesiense” (responasabil pentru circa 98% din cazurile rapotate) si “Trypanosoma brucei gambiense”. Parazitul este purtat de musca tete si infectarea mamiferelor, ori reptilelor se produce prin muscatura insectei. Primele simptome apar abia dupa cateva saptamani de la contactul cu boala, aceasta avand nevoie de cateva saptamani perioada de incubare. Dupa aparitia primelor semne ale bolii, de cele mai multe ori febra si frisoane, putem vorbi de instalarea ei prin trei etape de dezvoltare.

Prima etapa, care asa cum spuneam debuteaza la cateva saptamani dupa intepare, se manifesta prin febra, frisoane, dureri de cap si dureri la nivelul incheieturilor, precum si eruptii cutanate. Dupa cateva saptamani de la aceste prime semne (in unele cazuri chiar luni), se trece in faza a doua, caracterizata printr-o stare generala de confuzie si dezorientare, fiind predominante dificultatile in a dormi. In cele din urma, in a treia etapa, boala se manifesta printr-o stare continua de somnolenta si lasata netratata poate duce la deces (in cazul speciei T.b. rhodesiense in decurs de luni, iar in cazul T.b.gambiense in decurs de cativa ani). Chiar fara a se ajunge la deces, ultimele doua etape ale bolii, sunt urmari ale infectarii la nivel neurologic, acestea fiind ireversibile, pe cale de consecinta fiind necesara depistarea si tratarea cat mai rapida a bolii.

Depistarea bolii este relativ facila, bacteria fiind vizibila la examinarea unei mostre de sange sub microscop. In cazul in care simptomele sunt neurologice deja, pot fi recoltate probe si din maduva ori lichidul cerebrospinal, in cazuri mai rare insa. De asemenea, se poate face si un test serologic, la ora actuala fiind 3 seruri disponibile pe piata, toate avand eficienta atestata in depistarea infectie (acestea sunt micro-CATT, wb-CATT, respectiv wb-LATEX). Tratamentul in prezent este diferentiat in functie de stadiul in care este depistata boala. Astfel pentru prima faza, se administreaza pentamidina pentru T.b.gambiense in mod intramuscular, ori intravenos, un medicament antimicrobial care este folosit si in unele cazuri de pneumonie; pentru T.b. rhodesiense, se administreaza intravenos suramina. Mai delicata este tratare bolii somnului atunci cand ajunge in a doua faza, medicamentul administrat fiind de cele mai multe ori melarsoprol, eficient pentru ambele ramuri ale virusului. Problema este ca aceasta este o substanta neurotoxica, determinand reactii adverse care se concretizeaza in posibilitatea decesului in 5% din cazuri.

Boala somnului reprezinta o problema serioasa in continuare, incat pana in prezent nu s-a descoperit un vaccin propriu-zis. Mai mult decat atat, desi conform unor date statistice din 2010, numarul de decese cauzate de acest virus au scazut la aproximativ 9000, comparativ cu inceputul anilor ’90 cand valorile depasea 34.000, intrucat exista date ca boala a fost prezenta in 37 de state, toate in zona sub-Sahariana, insemnand ca o populatie de aproximativ 70 de milioane de oameni continua sa fie expusa riscului de a contacta boala. Cu toate acestea, Organizatia Mondiala a Sanatatii, care a si investit fonduri masive in cercetarea si tratarea virsului, sustine ca in 2012, au fost inregistrate 7000 de cazuri, cifrele fiind astfel in scadere, in majoritate covarsitoare in Republica Democratica Congo.

Inainte sa ne alarmam, este important sa stim ca intrucat virusul este in mare parte izolat in zona africana indicata anterior, pentru noi riscul imbolnavirii este iluzoriu. Chiar daca ne-am hotari sa facem o vacanta exotica in aceasta zona, riscul sa fim infectati fiind muscati de o musca tse tse este de 0.1%. Pentru a reduce si mai mult aceasta probabilitate, putem lua masuri preventive extrem de simple precum sa purtam bluze cu maneca lunga. Totusi avand in vedere temperaturile din acea zona, spray-ul repelent de insecte este o metoda si mai eficienta, precum si evitarea zonelor in care prezenta mustelor este cunoscuta.

A |B | C | D | E | F | G | H | I | J | L | M | N | O | P | R | S | T | U | V | W | X | Y | Z